Mai multi prieteni care au acelasi hobby, pictarea figurinelor m-au rugat de-a lungul timpului sa le spun cate ceva despre culori.
In afara de baza, teoria culorilor si mai ales clasificarea acestora, notiuni pe care le puteti invata la orice curs de pictura, voi adauga cateva pareri personale dobandite de-a lungul timpului si care vor raspunde in primul rand la intrebari legate de domeniul fgurinelor.
Teoria culorilor poate fi aplicata in orice domeniu artistic sau ambiental si poate fi tratata foarte complex. Ma voi limita insa la notiunile de baza si mai cu seama la explicarea lor pe intelesul tuturor (sper).
Voi vorbi asadar si despre materialitate, transparenta, saturatie si creearea unor efecte ce manipuleaza lumina pentru a da o anumita impresie privitorului.
Bineinteles ca cele ce urmeaza trebuie considerate opinia mea si nimeni nu este obligat sa aplice aceste idei sau sa fie de acord cu ele.
Dupa ce veti fi terminat de citit textul asta, nu e garantat ca veti sti sa jonglati cu culorile. Va puteti imbunatati perceptia vizionand cat mai multe opere de arta apartinand artistilor consacrati.
ROATA CULORILOR
Este o reprezenare grafica ce explica eficient asezarea culorilor in spectru si impartirea lor in primare - secundare - tertiare, complementare sau antagoniste si armonizate.
Culorile primare - sunt culorile care nu pot fi obtinute din nici un alt amestec. Asta va va ajuta la cumparatul de culori, atunci cand vreti de exemplu sa testati calitatile unei noi game de vopsele. Puteti sa le luati doar pe astea 3. In plus, daca sunteti miltumiti de galben, o sa fiti multumiti si de restul. Si albul e de luat dar in general e mai scump. Culorile primare sunt cele ale steagului Romaniei deci sunt usor de retinut pentru noi - Rosu, Galben si Albastru.
Culorile secundare - sunt cele care se obtin din amestecul culorilor primare. Asta va va ajuta daca sunteti in deplasare sau mai stiu eu ce situatie si vreti sa obtineti o culoare secundara. Rosu + Albastru = Violet (e mai corect decat mov), Rosu + Galben = Portocaliu (Puteti sa-i spuneti si Orange dar in Romania spunem portocala, nu orangeala) si Galben + Albastru = Verde (am spus galben + albastru si nu invers pentru ca in practica e mult mai usor de obtinut si gradat un verde daca incepem de la galben si nu invers)
Culorile tertiare - sunt cele care se obtin din amestecul unei culori primare cu una secundara. Acestea sunt daca vreti culori de legatura si vor purta in cele mai multe cazuri nume compuse - Galben-portocaliu (galben de cadmiu sau de crom inchis), rosu-portocaliu (vermillon), rosu-violet (garantza, carmin, granat - la noi ii zice grena, purpura), albastru-violet (e, sa zicem ca asta e mov), albastru-verde / albastru-verzui (cunoscut ca turcoise, turcoaz, dupa piatra din care era obtinut dar care poate avea foarte multe varietati si deci nuante) si galben-verde sau galben-verzui (o sa auziti de chartreuse, sau lime, sau kivi, greu de descris in cuvinte romanesti) depinde mult de ce fel de galben si ce fel de verde vorbim.
Asta e teoria. In practica, o sa vedem mai jos, culorile PURE sunt un model ideal iar ceea ce avem noi la dispozitie nu e niciodata asa de pur cum am dori. In plus aparitia transmiterii imaginilor (analog sau digital) a deschis Cutia Pandorei cu lumini colorate, care este cu totul altceva decat pigmenti amestecati. Astfel, un cameraman sau un alt profesionist obisnuit sa lucreze cu acest gen de culori (monitoare, camere foto sau de filmat, imprimante etc), va considera toata aceasta expunere o idiotenie.
Pe discul prezentat sunt asezate culorile care apar la descompunerea luminii, respectiv efectul de curcubeu.
Se observa ca cele complementare sunt opuse ca asezare dar si ca emisie de lungime de unda. Asta inseamna (in teorie) ca doua culori complementare amestecate isi vor anihila proprietatile de reflexie a unei importante parti a spectrului si se va obtine (teoretic gri) practic o culoare inchisa apropiata de un fel de brun.
Mai sus arata gri, dar asta e tot teorie. Daca pui mana sa amesteci verde cu rosu sau portocaliu cu albastru, nu obti nici un gri.
Cuvantul complementar nu mi se pare ca descrie cel mai fericit acest fenomen. Eu le-as zice antagoniste. Daca am vorbi de temperatura, rosul pur ar fi cel mai cald iar albastrul cel mai rece.
Daca trageti o linie de demarcatie imaginara cam pe diametrul vertical, ce e in dreapta e rece iar ce e in stanga e cald. Spunem despre un verde ca e cald atunci cand el vireaza spre partea galbena a spectrului sau cand contine un ocru si devine kaki. Spunem despre un violet ca e rece cand se duce spre albastru.
Culorile antagoniste sunt:
Rosu / Verde, Galben / Violet si Portocaliu / Albastru.
Ne putem folosi de acest efect atunci cand vrem sa contrariem ochiul privitorului. Contrastul asta joaca acelasi rol pe care il joaca asocierea imaginii unei fete frumoase cu o stire scabroasa (referitoare la ea). Asta asigura atentie nedivizata. Dintr-un sir de figurine pictate in fel de fel de culori o combinatie de albastru cu portocaliu o va scoate pe una in evidenta. Bine, acum nu o sa ne apucam sa facem romani in albastru si portocaliu (da putem in rosu si verde mai potolit). Despre asta vom vorbi mai mult la alaturarea culorilor.
N-am vorbit pana acum de Alb Si Negru. Acestea sunt considerate nonculori. Ele nu au culoare proprie si bineinteles ca nu se regasesc in spectrul luminii. Albul respinge tot spectrul iar negrul il inghite (iarasi teoretic si ideal). De asemenea, specialistii spun ca nu se gaseste alb pur sau negru pur in natura.... Ramane de dezbatut. Cert e ca, in ceea ce ne priveste, este mult mai indicat sa folosim un alb spre gri sau un alb-galbui in ce facem. Negrul, daca analizati cu atentie, poate fi un brun (plecand de la rosu), albastru sau violet, sau chiar un verde foarte saturat si foarte inchis. Asa se face ca in practica este mult mai indicat sa obtineti verde din galben cu negru decat din galben cu albastru dar asta depinde si de ceea ce vreti sa obtineti. Testati !
Este indicat sa evitam sa deschidem si sa inchdem culori cu ajutorul albului si negrului. La unele este practic imposibil. Galbenul de exemplu nu poate fi inchis cu negru caci se inverzeste iar daca il deschidem cu alb se va desatura, adica isi va pierde proprietatile de galben. Dar despre asta vom vorbi mai mult la capitolul de griuri colorate
COMBINATII DE CULORI
De multe ori ne dorim..... sau eu imi doresc, ca figurinele pe care le pictez sa fie mai discrete. Pe langa faptul ca putem pastra culori complementare (antagoniste) pe care sa le facem mai fade, mai desaturate (termen furat de la aia cu electronica), putem folosi culori armonice, culori care SE ASORTEAZA.
A te imbraca asortat, nu inseamna sa te imbraci tot intr-o culoare sau in culori foarte apropiate. Asa cum zice si numele A - SORTAT inseamna ne-ales. Aiurea, e ales si inca cu stiinta. Dar da impresia ca, cu toate ca culorile si nuantele nu au legatura, se potrivesc.
Armonia poate fi definita ca un aranjament placut al partilor, fie ca e vorba de muzica, arte vizuale, forme, cuvinte sau chiar gusturi si mirosuri. Problema cu armonia este ca reprezinta un spatiu destul de restrans, nearmonizarea putand sa apara in mai multe directii. Cand ceva nu e armonios, poate fi ori
plictisitor or
haotic. Ori pe un subiect culorile puse sunt prea asemanatoare si atunci privitorul nu mai are chef sa caute nimic acolo, ori sunt atat de multe culori si atat de diferite si alaturate gresit incat privitorul poate fi chiar agresat de ce vede si tinde sa evite subiectul. Probabil asta face ca anumite lucrari sa fie atragatoare de la bun inceput iar altele nu.
Astfel, alaturarea anumitor culori sau nuante de culori este mai placuta decat altele. Este un truc prin care ochiului privitorului i se ofera satisfactie. Cumva el (ochiul) se astepta sa gaseasca combinatia asta si e satisfacut ca se intampla asa. Acest sentiment/reactie e data de cultura vizual estetica a privitorului. De copil a fost mai mult sau mai putin expus unor combinatii aparent aleatorii dar de fapt indelung studiate si speculate de designerii de obiect sau de artisti (pictori sau chiar fotografi).
Speculatia poate fi facuta si in sens invers, dar cu mare grija si discretie. Adica sa utilizezi reactia de respingere a creierului privitorului pentru a creea un discomfort, nu atat de mare incat sa-l alunge dar suficient ca sa-l intrige.......Asta e foarte greu. Aici rezida simtul artistic pe care marturisesc ca nu-l stapanesc inca pe deplin.
Acest gen de alaturari de culori sunt foarte numeroase. O sa enumar si exemplific doar cateva care isi gasesc mai repede aplicatie in hobby-ul nostru. Primele sunt alea placute :
Rosu-ocru galben-grena
Turcoise-albastru-alb crem
Umbra naturala-caramiziu-alb murdar
Este mult mai simplu insa sa exemplifici combinatii care nu se armonizeaza:
Violet-verde-brun roscat / siena
Bleu ciel-brun-rosu
galben-portocaliu-verde
Observati ca este foarte importanta nuanta folosita. Pana la urma o combinatie bleu-brun-rosu poate sa mearga daca culorile sunt suficient desaturate. Ele sunt aduse la acelasi numitor de albul care transpare sau care a fost mixat in fiecare culoare in cazul nostru.
Odata cu evolutia, au evoluat firesc si gusturile, astfel ca o combinatie care la inceputul secolului ar fi fost de neimaginat, acum este la mare cautare.
Si probabil exista multe exemple contrarii, de combinatii de culori demodate.
Alaturarile de culori pot crea si efecte pe care la inceput nu le intuim. O anume culoare poate iesi in evidenta mai mult sau mai putin pe fonduri divers colorate. De asemenea prin alaturarea a doua culori se poate schimba perceptia de cald-rece sau chiar de intensitate a culorii.
Mai jos, un exemplu de pe net care se explica singur in ceea ce priveste intensitatea culorii in raport cu fondul.
Atunci cand un verde este alaturat unui violet sau albastru trebuie avut in vedere ca el va parea mai cald (verdele este culoare secundara care contine galben, iar albastrul e culoare primara rece). Cu toate astea un albastru cobalt va fi perceput ca fiind mai cald comparativ cu un albastru ultramarin - ne putem juca si cu asta.
Ca si intensitate a culorii, stie deja toata lumea ca pe o figurina colorata, pantalonii albi nu sunt practic albi, ci gri sau crem, dar fiind alaturati unor culori intense sau doar inchise, sunt perceputi de ochiul privitorului ca albi. Poate asa se explica cum anumiti oameni isi amintesc "cu siguranta" culoarea unui obiect, dar sunt contrazisi de evidenta cand e studiat obiectul respectiv.
COLORANTI SI PIGMENTI NATURALI SAU SINTETICI
Un lucru foarte important de care trebuie sa tinem cont atunci cand alcatuim combinatia de culori si/sau nuante pentru un anumit subiect este cultura si mediul din care provenea acesta. Cultura, pentru ca anumite grupuri de oameni optau cu predilectie pentru anumite culori iar atunci cand spun mediul, ma refer si la cel geografic dar si la cel social. In zonele nordice gama colorantilor care erau disponibili era destul de restransa spre deosebire de zonele mediteraneene sau mai mult, zonele asiei sudice. Apoi, trebuie avut in vedere ca amestecurile de coloranti vegetali sunt in general mai putin rezistente la lumina si purtare decat cei minerali.
Diferenta intre coloranti si pigmenti este ca primii coloreaza un lichid dar il lasa transparent (dye - in engleza - in romana nu prea e clara demarcatia) iar cei din urma tulbura lichidul, il fac opac si coloreaza suprafete prin acoperire.
In ceea ce ne priveste, culorile moderne pentru pictura, sunt in marea majoritate obtinute prin sinteza chimica. Culorile pot fi foarte intense, mergandu-se pana la cele reflectorizante sau fluorescente. Tentatia poate fi mare, dar ideal ar fi sa se incerce pastrarea unei game destul de restranse si cat mai asemanatoare culorilor naturale sau, si mai bine, alcaturiea unei palete individuale restranse, care poate conferi identitate oricareia dintre lucrarile unui anumit artist.
O sa incerc sa enumar cateva culori obtinute din pigmenti si coloranti naturali, inainte de aparitia si dezvoltarea chimiei asa cum o stim acum.
PIGMENTI
Culorile de pamant -
Umbra naturala - pamant din zona Umbria din peninsula italica, cu o tenta specifica verzuie dar totusi calda. Continea minereu de fier hidrat iar la ardere se pierdea apa moleculara, minereul de fier se oxida si mai mult si capata o culoare rosiatica.
Asadar,
Umbra Arsa este mai roscata si putin mai inchisa decat umbra naturala.
Acelasi lucru e valabil si pentru -
Siena naturala - pamant din regiunea Sienna care are o culoare galbuie dar mai grizata decat ocrul galben si care prin a carei ardere, in urma aceluias proces se obtine -
Siena Arsa - pigment brun cu o puternica tenta roscata.
Procedeul a fost importat si repetat in multe locuri obtinandu-se rezultate asemanatoare care au luat numele locului unde erau manufacturate si monopolizate culorile respective -
Rosu Englez, Rosu Indian, Rosu Caput Mortum sau
Brun de Mumie sau
Rosu Venetian - un rosu violaceu obtinut initial ca produs secundar de catre alchmisti si care urmarea sa inlocuiasca purpura (colorant animal obtinut dintr-un melc marin). Mai tarziu a fost obtinut din pulverizarea prin macinare a unor parti de mumii egiptene (poveste lunga) si la care treptat s-a renuntat..... Lesne de inteles de ce. Da e interesant si cum gandeau imperiile britanic sau francez cu privire la teritoriile ocupate si ce contineau.
Ocrul galben - este un pigment ce contine limonit (minereu de fier) fiind foarte des intalnit.
Verde crom - cocleala - se obtinea prin corodarea metalului. Oxidul rezultat era macinat si amestecat cu liant.
Pamant verde - obtinut din depozite de gresii si care avea foarte slabe calitati de acoperire dar putea fi folosit pentru a da tenta anumitor materiale.
Brun van Dick - este o culoare mai noua folosita frecvent in renasterea europeana de unde si numele. Datorita intensitatii eu il folosesc de cele mai multe ori in locul negrului mai ales cand fac parul, ochii si uneori elemente de harnasament.
Bitumul - gasit cu precadere la vopselele in ulei, este la fel de inchis dar mai transparent. Ramane lucios dupa uscare putand fi folosit cu succes la felurite efecte interesante in functie de imaginatia fiecaruia.
Albastru de vita (de vie) - anumite soiuri de vita formau dupa ardere o cenusa usor albastruie, tenta ce putea fi observata mai ales in antagonie cu un rosu sa zicem.
Albastrul de cobalt - un pigment greu de obtinut. Sticla albastra de cobalt era pisata si apoi macinata dar trebuia sa stii unde sa te opresti. Daca treceai de un anumit punct isi pierdea culoarea, daca nu-l macinai suficient era prea transparent si prea granulat sa-l poti folosi ca vopsea.
Ultramarinul se obtinea din sulfat de cupru.
COLORANTI
Indigo - colorant obtinut din planta Indigofera Tinctaria (Indi - go - get it !?) initial importata pe drumul matasii din India dar ulterior reprodus pe plan local cu rezultate mai slabe insa din plante indigene (Drobusor - albastru pana la verde). Ajungea uneori sa aiba tenta violeta si datorita amestecului cu alti coloranti sau cu mordantii de fixare.
Azurit si Malachit - varietati de mineralizare ale aceluiasi compus (sulfat de cupru). Primul importat din Armenia (Lapis Lazuli) al doilea din Turcia (Turc-oise). Aceeasi poveste cu apa de cristalizare numai ca invers functionala - Azuritul prin hidratare in anumite conditii devine malahit.
Rosul a fost obtinut din pigmenti ce aveau calitatea de a putea fi foarte bine macinati fara a-si pierde proprietatile de culoare. Astfel puteau fi folositi ca si coloranti, cand se impregnau in tesatura.
Extractul de
Kermes in Europa mediteraneana sau de gandaci din familia
Coshenila in Asia duce la obtinerea unor coloranti rosii care puteau fi folositi si ca pigmenti prin decantare si pulverizare. In cazul primului era un rosu destul de intens folosit si de romani iar in cazul celui de-al doilea, un rosu carmin, usor violaceu.
Rose Madera - obtinut din radacina unei plante ce contine doi coloranti - Alizarin si Purpurin - care sunt insa instabili, degradandu-se in timp la un roz violaceu destul de intalnit pe artefacte medievale.
Alta varianta insa mult mai scumpa era folosirea
purpurei (vezi mai sus) sau a unor pigmenti vegetali ce puteau fi fixati prin fierbere cu otet, alaun, sare sau tanin (mordanti) in functie de mai multi factori cunoscuti.
Cu galbenul a fost intotdeauna o problema. Pigmentii au putere de acoperire scazuta si majoritatea colorantilor se fixeaza greu fara sa se degradeze.
Sofranul, obtinut din staminele unei plante era foarte scump si mai este in continuare. Coloreaza textilele in galben portocaliu intens dar este instabil, astfel incat intr-un timp destul de scurt ajunge de un galben pal. Deci pentru cei care picteaza figurine cu galben tare, atentie ! Nu a prea fost de gasit cu toate ca e frumos si noua ne place.
Se mai putea obtine galben, de mai scazuta intensitate din
Turmeric sau
Foi de Ceapa. Nici acestea nu rezistau la lumina sau purtare.
Oricat ar parea de incredibil, cel mai putin la indemana erau colorantii verzi. Una e ca se inverzeste orice textila pe care o freci de iarba dar alta e sa si reziste. In general s-au folosit amestecuri de albastru de la
Indigofera sau
Drobisor in amestec cu foi de ceapa sau alt colorant galben. Sau, lana colorata in prealabil cu galben era fiarta in vase de fier, obtinandu-se o reactie de inverzire.
O sursa buna pentru obtinerea culorii verzi (dar nu numai) erau
lichenii. Poate de aceea textile pastrate din sec 14-15 in insulele britanice contin verzuri de mai multe nuante.
ALATURARI DE CULORI
Alaturarile de culori joaca un rol foarte important in ansamblul final, fie ca este o figurina, un grup de figurine, o pictura, o tinuta vestimentara, aranjamentul unui interior sau al unei gradini. Acelasi principiu se aplica si in alte arte - muzica, teatru, film, proza sau poezie etc
In primul rand trebuie tinut cont de echilibru. Vorbind despre ceea ce ne priveste pe noi, fiecare culoare asezata intr-un anumit loc trebuie pe cat posibil contrabalansata. Asta nu inseamna ca daca i-am facut unui personaj o palarie rosie, va trebui musai sa-i facem cizme rosii. Dar putem contrabalansa caldura rosului cu un brun (maro) roscat, sau ii putem vopsi teaca intr-o culoare calda, poate chiar rosie, sau putem pune pe sol o camasa rosie rupta sau altceva.
Acesta e principiul artistic. Dar ce te faci daca informatiile istorice pentru un anumit subiect te ingradesc, nu iti dau de ales. In acest caz trebuie incercata folosirea unor artificii. Toate tonurile din lucrarea respectiva pot fi unificate prin pastrarea unei dominante. O sa va dau niste exemple ca sa intelegeti despre ce vorbesc si sa nu credeti ca bat campii.
Lucrarile apartin lui Serghei Popovichenco. Dar cred ca v-ati dat seama deja de asta..... E, cum naiba !?!
Fiecare din cele 4 lucrari de mai sus au o dominanta de culoare bruna care da intregii scene un aer sumbru, care o scoate din categoria jucarii si in plus aminteste de picturi ale unor maestri academisti: Rembrandt, Rubens, Teniers, Gericault etc.
Acelasi efect se poate obtine si cu o dominanta gri. Este ceea ce face Mat Blank, ale carui figurine sunt aproape monocrome.
Asta ne poate ajuta sa ne apropiem si de culorile existente in epoca respectiva cand, asa cum am aratat mai sus, colorantii si pigmentii disponibili nu erau nici foarte variati si nici prea colorati.
Cum spuneam si mai sus, in anumite situatii, un usor dezechilibru poate lucra in favoarea noastra. O pata de culoare mai intensa intr-un ansamblu nu foarte colorat sau luminozitatea mai mare intr-o anumita zona fata de restul, creeaza un dezechilibru cautat care va contraria privitorul, prvirea fiindu-i condusa spre acel punct de interes.
Alaturarea culorilor functioneaza si in sens strict cromatic. O culoare este diferit perceputa in functie de ce culori (fond) are in jur. Un gri perfect neutru poate aparea prin contrast de culoare, verzui atunci cand langa el este asezata o suprafata calda (rosu, roz, portocaliu) si invers rozaliu spre violet cand este asezat langa o suprafata colorata intr-o culoare rece. Este deci foarte util ca atunci cand alegem culorile pentru un subiect sa tinem seama cum vor fi alaturate pentru a nu avea surprize.
Mai jos am cules de pe net o imagine care arata modul diferit in care este perceputa intensitatea aceleiasi culori in functie de fond
precum si cazul in care aceeasi culoare e perceputa mai calda sau mai rece raportat la fond.
Aproape de fiecare data cand ma apuc de un nou proiect am urmatoarea dilema, pe care presupun ca o aveti cu totii. Cand vad cutia cu imaginea colorata (pictata in general de un figurinist experimentat), ma indragostesc de reprezentarea unitara. Asta inseamna ca imi place in acelasi timp si pozitia/miscarea si constructia scenei sau doar a figurinei in peisaj si culorile. Se da apoi in mine urmatoarea lupta: sa o fac cu acelasi culori trecute prin filtrul meu si sa ma bucur singur de ea sau, sa schimb culorile ca sa nu fie considerata copie si astfel sa am un unicat.
De multe ori, din considerente sociale castiga varianta doi. Ei bine, de aici incepe ce voiam sa va spun. Iau o hartie si schitez in mare subiectul doar pentru a face probe de compozitie a culorii. Incerc mai multe variante, tinand cont de toate cele spuse mai sus. Uneori nu ai cum sa eviti anumite culori (n-ai cum sa faci un Red-coat cu albastru) dar incerc sa respect cat mai multe. Sa echilibrez culoarea, sa dau o dominanta de culoare sau sa adaug un ceva in plus care sa echilibreze. Daca simt ca ma tin balamalele incerc abordarea agresiva.
Uneori, de multe ori, atunci cand nu lucrez pentru mine, beneficiarul are ideea lui fixa la care renunta foarte greu sau deloc. Vrea viking cu mantie rosie. Nu-l intereseaza toate considerentele expuse si vrea un viking cu mantie rosie. Jucarie .... Facem....
GRIURI COLORATE
De foarte multe ori in ceea ce facem folosim chiar fara sa ne dam seama griuri colorate. Poate nu stim ca le zice asa si poate ca o facem inconstienti, manati de gustul format prin vizualizarea unui numar mare de figurine, picturi sau alte surse de inspiratie. Pur si simplu suna bine. Pe de alta parte, cum capeti un minim de experienta incepi sa renunti la culori puse direct din tub, incepi sa apreciezi amestecuri subtile si ajungi sa concediezi vizual orice figurina pictata in culori primare sau secundare. Unii ajung sa se implice atat de mult in secventa asta incat isi noteaza retete pe care le secretizeaza si le lasa mostenire doar celor pe care ii considera demni de asa un cadou. Glumesc desigur dar nu sunt foarte departe de adevar. Cel putin celor veniti din domeniul "avioanelor" li se aplica. Cu ei daca vorbesti despre culori, trebuie sa te pregatesti sa retii numere. Nu e vorba de un ocru cald sau un verde crud ci e vorba de 23476 de la Lightningpaint si 38476384 de la Alhambra Ambra (sunt imaginare, nu va mai chinuiti).
La alt pol, simtind nevoile pietei, firmele serioase de materiale au game de vopsele bogate care contin griuri (si alte culori) de cele mai diverse calitati cromatice si cu nume din cele mai fanteziste - de la "gri gugustiuc" (am) pana la "kaki fiere de orc bolnav de galbinare". Ma fac sa rad dar nu ironic ci doar amuzat. Denumirile astea fantastice se gasesc in orice ramura care lucreaza cu culori si au doua scopuri bine definite si unul mai putin declarat. Culorile astea trebuie individualizate pe o piata plina de alte oferte pentru a evita confuziile. Probabil ca multe sunt si brevetate cu toata seriozitatea si avantajele financiare care decurg de aici. In al doilea rand fiecare denumire din asta atrage atentia clientilor din bransa care consuma frecvent produse asemanatoare, bazandu-se si pe un fel de mandrie personala a respectivului client. Uite dom'ne am vopsit asta cu "thrash metal" - deci am investit in pasiunea mea, sunt la curent cu noutatile si suna cool cand descri. Maine toata lumea cauta "thrash metal". Asta e scopul nedeclarat. O gluma din bransa, argotica, de care rad eu cu prietenii mei. iar altii se uita patrat ca nu inteleg nimic.
Sa revin insa la subiect. Nu dezavuez pleiada de culori puse la dispozitie, ba din contra. Consider ca sunt de mare ajutor si am o gramada. Imi scurteaza foarte mult timpul petrecut pentru obtinerea unei nuante, ba unele pot fi chiar folosite ca atare. Dar e cale lunga pana la blocajul de care sufera unii: - nu pot sa ma apuc de X figurina ca nu mi-a venit "maro-ul usa de cavou" din Venezuela.
Griurile colorate pot fi teoretic obtinute prin doua metode.
Prima spune ca orice combinatie de culori complementare (antagoniste) este formata dintr-o culoare primara si una binara. Rosu (primar) cu Verde (secundar/binar) sau Albastru (primar) cu portocaliu (secundar). Rezultatul amestecului in parti egale cum am aratat si mai sus ar trebui sa fie un gri. Practica ne arata insa ca este imposibil sa nimeresti culori cu aceeasi intensitate (valoare) in asa fel incat cantitatile cantarite exact si amestecate sa-ti dea gri. Intotdeauna va exista o dominanta. Oricum, rezultatul teoretic, griul respectiv, va trebui deschis sau inchis pentru a putea fi folosit, prin adaugarea de alb sau negru dupa caz pentru ca el ar fi cam la mijlocul gamei intre deschis si inchis / alb si negru.
Si atunci ajungem la
solutia 2. Si anume obtinerea unui gri din negru si alb pe care apoi il putem colora in ce fel vrem, tinand cont de variatiile de temperatura a culorii. Din nou insa practica ne-a demonstrat ca negrul de la vopsele nu e intotdeauna negru. Poate fi Negru de Fum - practic rezuiduuri de carbon inert din arderi, negru ivoriu (din fildes - vezi sa nu ;)) sau de os, obtinut din calcinarea materiei respective, negru de lampa, negru de vita, negru bituminos si asa mai departe. Fiecare dintre acestea va avea o dominanta albastruie sau roscata sau verzuie, care ne va da peste cap neutralitatea griului final. La fel si in cazul albului - Alb de Plumb (Ceruza), Alb de zinc, Alb de calcar, Alb de Titan, unele mai galbui, altele mai grizate spre bleu.
Noroc ca astazi putem lua in considerare asa cum am mai spus,
varianta 3. Platesti si iti iei gri gata facut, de mai multe feluri si il folosesti pe cel care iti asigura drumul cel mai scurt pana la culoarea pe care vrei sa o obti.
Griurile cu adevarat colorate pot fi si amestecuri de mai multe culori. Astfel, griuri colorate sunt si Olive Drab, Khaki Drab, J13 de la IJAF si omologul sau, vesnicul RLM 02, dar si o siena naturala pe care daca nu o avem de-a gata o putem obtine plecand de la o cantitate mica de gri deschis la care adaugam galben si foarte putin verde.
Intelegem de aici ca griurile pot fi grupate pe dominante si inchise sau deschise dupa nevoie din jocul de alb sau negru. mai jos aveti un paletar comercial pentru griuri folosite in industria vopselelor de zugraveala.
La firmele producatoare de culori pentru pictura veti gasi poate doar 1 sau 2 griuri sau deloc. Oare de ce ? Si oare de ce se termina prima data albul la orice magazin de materiale ?!
Avand proaspata in minte toata teoria asta cu griurile puteti lua in considerare, cand si daca veti deschide sau inchide culori cu alb si negru si mai ales, ce culori pot fi deschise sau inchise cu alb sau negru.
In general culorile primare - rosu, galben si albastru, nu pot fi deschise sau inchise cu alb sau negru fara sa le alteram dominanta. Dar este valabi in mare si la celelalte culori. N-ai cum sa deschizi un galben, pastrandu-i in aclasi timp intensitatea. Iti trebuie un galben mai deschis. Un galben deschis (lamaie) poate fi inchis adaugand mici cantitati de rosu sau siena arsa dar daca incerci sa-l inchizi cu negru obti un verde. Poti sa deschizi un rosu permanent (ca ala de la Ferarri) adaugand o cantitate mica de galben dar daca adaugi alb va vira din ce in ce mai mult spre roz. Daca inchizi rosul cu negru, va merge pana la un punct dar apoi vei observa ca nu mai sti daca e rosu sau maro (cuvantul maro e de evitat dar s-a impamantenit).
In incheiere, ca o consideratie separata, va voi spune ca echivalentele sunt greu de facut intre tari, datorita pe de-o parte culturilor diferite si pe de alta parte datorita barierelor lingvistice. Ceea ce pentru romani se numeste maro (mai deschis sau mai inchis, mai cald sau mai rece, mai plaman de fumator sau pingea de opinca) la japonezi se imparte in vreo 3 categorii - Marouri, Brunuri si culori de fasole (nu e gluma). Ceea ce noi putem numi verde japonezii il condsidera o varietate de indigo si il percep ca atare albastru (lumini de semafoare si semnalizare, si fel de fel de materiale). Portocaliul nostru este mult mai deschis decat ce numesc anglosaxonii portocaliu si mai deschis decat ce se intelege in toata Asia ca portocaliu. Vermillon-ul nostru e aproape portocaliu pentru ca asa ne-a venit pe filiera greco-italica din Bizant iar la englezi are o tenta roz. Si exemplele pot continua.
Din punct de vedere lingvistic stam infinit mai prost la nivel popular, fata de englezi sau francezi care au denumiri precise pentru fiecare ton de rosu sau verde sau mai stiu eu ce culoare, dar stam mai bine decat japonezii care se refera la anumite culori cu nume de materiale care au disparut demult din folosinta uzuala (un copil invata ca ala e verde lac de scoica, dar nu o sa vada in viata lui scoica din aia pentru ca a disparut definitiv).
Cu toate astea, mare parte din denumirile pe care le percepem ca uzuale in occident, au o etimologie oarecum asemanatoare. Chartreuse (un verde galbui) de exemplu isi trage denumirea de la un lichior preparat de calugarii din regiunea Chartre. Grena isi ia denumirea de la Granat, o piatra semipretioasa. Cati dintre noi am vazut granate ? ..... Poate vreo 10. Dar lichior din ala sigur n-a vazut nimeni sa poata spune cum era de fapt.
Ramane cum am stabilit.....
SFATURI
Daca ati ajuns pana aici, ori a fost interesant si voi n-aveati ce face cu timpul vostru, ori ati derulat repede uitandu-va doar la poze.
Sunt constient ca informatiile de mai sus se bat cap in cap la un moment dat. Si eu am avut aceeasi impresie. Chestia e ca ele merg pe paliere diferite si paralele. Cand porniti urmatorul proiect, la start se vor alinia toate preceptele: Echilibrare cromatica, alaturarea culorilor, dominanta de culoare, intensitatea, saturatia. Pe unele insa le va impusca arbitrul pe parcurs. Voi sunteti arbitrul. Important e sa mai ramana vreo 3-4 pana la sfarsit. Adica sa tineti cont macar de mai mult de jumate din ele. Eu cred ca va va ajuta.
Gustul se formeaza vazand. Educandu-ti creierul imagistic sa aprecieze opere de calitate, facute de artisti consacrati. Incepeti cu albume de arta, mai ales cele pana in impresionism. Sau mai simplu, intrati pe google si cautati nume de artisti din perioada aia si apoi cautati "paintings by XXX". Cu notiunile de aici si cu imaginile sedimentate dupa cateva saptamani de privit in timpul liber cantariti apoi figurine facute de diversi (pagini de concursuri). Sigur nu o sa va mai placa nici jumate din ce a luat premiu.
Cand porniti un nou proiect, lasati-va cat mai putin influentati de alte figurine. Formati-va astfel un stil al vostru. E greu si de lunga durata procesul dar va da identitate si va face autentici. In momentul in care atunci cand pictezi, stai in fata cu o hartie pe care sunt imagini cu figurina facuta de altul (si eu fac asta din pacate) preluati de acolo inclusiv greselile si automatismele respectivului.
Intregul primeaza in fata detaliilor. Daca un intreg e armonios ca miscare si combinatie de culori, ca integrare in spatiul inconjurator, detaliile nu fac decat sa puncteze, sa accentueze anumite zone de interes. O fata cu 80 de riduri, fiecare tratat in parte la fel de complex, va vaduvi mica suprafata a fetei respective de un punct de interes care sa defineasca expresia dominanta. Va fi o suprafata accidentata pe care te vei chinui sa descoperi ochii si alte detalii importante si care va parea fata unui om constipat in cel mai bun caz.
Prefer sa ma inspir atat cat e posibil din realitate. Pictorii picteaza persoane, peisaje, naturi moarte si nu picturi ale altor pictori. Sunt convins ca oricare dintre voi poate si rezultatul ar fi mult mai divers si mai frumos.
Maiestira de a realiza anumite artificii trebuie banuita si nu exhibata in detrimentul ansamblului. Va place "Rapirea din serai" cu ciucurasi pe margine si stelute cu paiete, sau o lalea alba intr-o vaza prin care transpare imaginea ferestrei din spate. Am fost impresionat de modelele de la studioul ala din Rusia care erau foarte incarcate cu tot felul de motive imbarligate, dar nu mi-a ramas nici un subiect particular in cap, va jur. Modelele alea se gasesc si pe linguri artizanale.
Bagati-va banii in lucruri de calitate. Nu va lasati condusi de false valori (suna pompos). Nu cumparati o figurina pentru ca denumirea se potriveste cu o poveste din capul vostru. Cumparati in functie de calitatea si expresivitatea sculpturii. Gandit-va la ce stiti ca sunteti in stare sa faceti si inaintati de la un proiect la altul cu cate un pas mic, ceva ce nu ati mai facut si simtiti ca acum e momentul.
Nu va luati culori si materiale dupa nume sau recomandari facute de reviste sau site-uri. Industria minte ca sa traiasca. Luati lucruri de calitate, eventual probate de prieteni sau oameni de incredere.
La o firma de vopsele care respecta procesele de obtinere a culorilor, preturile vor fi ori mari (greu de luat toate gramada) ori diferite in functie de pigmenti (valabil mai mult la uleiuri). E valabil si la pensule. Totusi nu se poate ca o pensula cu 6 fire si coada cat un chbrit sa coste mai mult ca una cu 200 de fire si coada cat degetul.
Nu va grabiti sa terminati figurine ca sa semanati cu X sau Y. Nu toti ne-am aranjat viata ca sa putem face numai asta. Sunt exceptii fericite. De cele mai multe ori calatoria pana la destinatie e mai frumoasa decat destinatia insasi. Asta nu inseamna ca e bine sau productiv dpdv al calitatii sa petrecem 3 zile la 2 falduri. Obligati-va sa lucrati dezinvolt. Acum cat inca mai vedeti si puteti sa trageti linii fara sa va tineti respiratia. Hai, ca nu-i operatie pe creier !
Pablo Picasso spunea ca inspiratia este 90% transpiratie. Perimteti-mi sa nu fiu de acord. Pot sa transpir eu mult si bine fara rezultate notabile si apoi, sa lancezesc cu gandurile aiurea pe vreun mal de garla si sa ma pocneasca. As zice ca dragostea nu vine cand o chemi si vrei s-o tii, ci cand ii dai drumul sa plece si ai incredere ca se va intoarce.
VA UREZ INSPIRATIE SI SPOR SI O SA INCERC SA RASPUND LA INTREBARI DACA VOR EXISTA.
